the $100 laptop

by cristina negrau

Luni seara, pe TVR Cultural, la ora 22, in ciclul Eric Rohmer(gata cu Fellini...) puteti vedea "Le Genou de Claire", cu Aurora Cornu(prima nevasta a lui Marin Preda) intr-unul din rolurile principale.

contrautoportret la tot cartieru' / keb.

25 de ani de cind a murit Preda.
ar avea 82 de ani, ca si bunica mea.
faceti bine si (re)cititi, e cel mai autentic prozator roman.
si e la fel de actual ca nenea Iancu.

2 ani de c(h)ronic.

"The People's Republic of China (PRC) was established in 1949 in Beijing, and since then has governed a large amount of territory known as "Mainland China". The People's Republic of China has also assumed control over Hong Kong in 1997 and Macau since 1999, which are not considered part of Mainland China. While the PRC was founded, the Republic of China (ROC), which had ruled China since 1912, was forced to flee the mainland and retreat to Taiwan, which it has since governed. The People's Republic of China does not consider the Republic of China to be legitimate, as it considers itself to have succeeded it entirely. On the other hand, the Republic of China, while never formally rescinding its claims, has moved away from its former identity as the ruler of China, and increasingly characterizes itself as "Taiwan", which is also the usage commonly adopted in the West. The nature and extent of "China" is the subject of ongoing political disputes."
de pe Wikipedia Encyclopedia On-line

Chestia asta explica pe scurt de ce am o parere proasta despre politica si economie. De cate ori imi iau privirea de la oameni si ma uit la 'tari' mi se pare ca traim intr-o lume absurda.

a aparut revista Re:PUBLIK(cinema/musica/urban).
am citit-o azi, e excelenta.
o recomand cu cadura.

apropo de nostalgii, inventarul provizoriu(ca sa fie!) a lui dan goanta in penultima dilema.

"Întocmit în aşteptarea solicitării organelor în drept. Conţine bunuri sentimentale intrate în custodia semnatarului după 1980. Acestea sînt: berea cu miros şi gust de ulei; garnitura de creveţi (obligatorie la friptura din restaurante); borcanele, capacele şi pungile pe care gospodinele le păstrau "că nu se ştie"; ciorapii de bumbac ai liceenelor şi bentiţele lor stupide; costumele bărbăteşti cu doi nasturi "îmbrăcaţi" la spate; băutura CERES (imitaţie de whisky) devenită rapid imitaţie de lichior; lichiorurile cu culori alchimice - Nucet, Arctic, Ecuatorial; sticlele cu Brifcor, care provocau o diaree inexorabilă şi care îţi explodau în faţă; borcănelele cu iaurt desigilate, pe care vînzătorul ţi le băga pe gît (unul prost la patru bune) "că doar n-o să le plătesc eu"; croitorii care făceau blugi la comandă; ghetele din piele întoarsă fabricate de Grecu pe strada Occidentului, lîngă Buzeşti; ţigările Carpaţi din care curgea tutunul cînd le duceai la gură.

De asemenea: duşurile fără sită din hoteluri; mereu schimbătoarele liste pentru carne, zahăr, ulei; haina matlasată botezată "înlocuitor de palton"; paltonaşele în carouri apărute după seismul din '77, confecţionate din păturile trimise de SUA ca ajutoare; pixurile japoneze cu ceas; sticlele de bere conţinînd şoricei împietriţi pe verticală; chibriturile care răspîndeau scîntei în toate direcţiile, după care se stingeau; clasa a II-a la tramvai, unde se desfiinţau geamurile pe timpul verii; vechile tramvaie STB ale căror scări se pliau la plecarea din staţie; vatmanii care schimbau macazul cu o rangă metalică sau îi rugau pe călători să facă ei treaba asta; autobuzele Skoda care aveau motorul înăuntru şi un scaun alături de şofer; pregătirile pentru 23 August - la "plăcuţe", la defilare, la care alegorice; vacile duse cu camionul ca să fie prezente la următorul CAP vizitat de nea Nicu; cafeaua Alvorada, ţigările Vikend şi dulceagul Cabernet albanez.

Pe lîngă acestea: cărţile cu pagini poroase din care ieşeau aşchii de lemn; cărţile cu pagini de diferite culori (gălbui, căcăniu, cenuşiu); bricegele în formă de peşte; bibelourile reprezentînd cîini-lup cu becuri în loc de ochi; scrumiera prevăzută din fabricaţie cu ţigară şi niţel scrum (din ceramică); hainele "din pachet"; meseriaşii care montau supape la brichetele banale ca să devină "refillable"; spectatorii care aplaudau la teatru sau la film replicile în care credeau că găsesc şopîrle "anti"; autorizaţiile necesare ca să tragi o pagină la Xerox; cozile la "am auzit că se bagă ceva"; zvonurile despre tunul cu laser pe care l-ar deţine armata română; turiştii sovietici care nu înţelegeau de ce nu găsesc vorbitori de rusă; liceenii care, odată ieşiţi de la ore, îşi trăgeau părul peste urechi; liceenele care, odată ieşite de la ore, îşi scoteau sarafanele şi rămîneau în diverse fustiţe; obsesia pentru biogaz, recuperarea dejecţiilor şi alte recondiţionări; restaurantul "Athénée Palace" unde se introdusese o zi fără vin; toate restaurantele cînd au fost forţate să renunţe la perdele; obligatoria zi vegetariană (una pe săptămînă) cînd nu serveau carne.

În fine (pentru azi): respectul de care se bucurau studenţii străini (posesori de valută!); cizmarii care montau blacheuri "să vă ţină pantofii o viaţă"; căciulile din blană de pisică, aduse de la ruşi; turiştii profesionişti care duceau în restul lagărului "adidaşi" româneşti, tricouri de bumbac, sticlărie şi pantofi, aducînd înapoi fierbătoare, aspiratoare, covoraşe şi, uneori, discuri; curva de la "Cina", unică şi înfricoşătoare (ştirbă şi machiată violent); ciorapii de mătase necesari şoferilor pentru mici reparaţii la Dacia; televizoarele "româneşti cu piese japoneze" şi strămoaşele lor Luchian, Grigorescu, Tonitza, ca să nu mai zic de faimosul Temp 6 (sovietic); coada de la miliţie pentru înregistrarea maşinilor de scris; zvonurile că rockerii folosesc în concerte o frază instrumentală care ar însemna, în cod, "jos Ceauşescu"; mitingurile pentru pace; tăcerile bănuitoare; bucuriile simple; diluarea responsabilităţii. Eram tineri.

Dan GOANŢĂ"

"vreau/vreau sa scap de ele/de amantele mele/de frustrarile mele..."
tapinarii

vineri, 6.05.2005, la ora 21 in clubul masca din oradea vin tapinarii.

gapingvoid streetcards

stiti cit valoreaza un om?
eu am facut calculul la un moment dat: 3 metrii patrati.
ecuatie era urmatoarea:
chiria platita de un celebru lant de librarii(da domnule liiceanu)pe metru patrat in centrul unui oras de provincie in raport cu salariul pe care il plateau angajatilor.

"Oamenii destepti nu scriu in guestbook-uri"
Kirpici

surpriza pt luc ...tot just fooling around :]